Blog — 18 noiembrie 2025

Coada-șoricelului — tradiție și imunitate

Coada-șoricelului este una dintre plantele cele mai respectate în medicina tradițională românească. Crește pe pajiști, în zone montane și chiar pe marginea drumurilor de țară. Florile ei mici, albe sau roz, sunt adunate în umbele compacte, iar frunzele fin divizate îi dau un aspect delicat, deși planta este robustă și rezistentă.

Folosire tradițională

În satele din zona Brașovului, coada-șoricelului era culesă de bunici la începutul verii și uscată în poduri. Ceaiul era preparat la primele semne de răceală sau pentru susținerea organismului în sezonul rece. Se spune că planta își datorează numele lui Ahile, care ar fi folosit-o pentru a trata rănile soldaților săi. În România, tradiția este mai practică: cules, uscat și fiert când este nevoie.

Beneficii și precauții

Coada-șoricelului conține uleiuri esențiale, taninuri și flavonoide. Ceaiul este folosit tradițional pentru susținerea imunității, confortul menstrual și pentru digestie. Totuși, nu este recomandat femeilor însărcinate sau persoanelor cu alergie la plante din familia Asteraceae. Ca întotdeauna, consultă un specialist înainte de a începe un tratament pe bază de plante.

Cum o recunoști și culegi

Plantă perenă, coada-șoricelului atinge 20-80 cm înălțime. Florile apar din iunie până în august. Pentru ceai, se recoltează partea aeriană înflorită, prin tăierea tulpinilor deasupra primului etaj de frunze. Se leagă în mici buchete și se usucă la umbră, în loc bine ventilat. Culoarea trebuie să rămână verde-gălbuie, iar mirosul — proaspăt și aromatic.

Mod de preparare

O linguriță de plantă uscată per cană de 250 ml. Apă la 100°C, infuzie 10-12 minute. Se bea călduț, până la două căni pe zi, timp de 7-10 zile consecutive, urmate de o pauză de o săptămână. În atelierul nostru testăm fiecare lot de coada-șoricelului pentru culoare și aromă — un ceai bun trebuie să aibă o nuanță galben-aurie și un gust ușor amărui, plăcut.